Am deschis ochii şi atenţia mi-a fost furată instant de filmele ce se perindau subtil prin faţa mea. Dorinţe râvnite de persoana mea transpuse în cadre minunate. Se simţea ca şi cum m-aş afla la cinematograf savurând o peliculă, doar că de data aceasta imaginarul vizual era dedicat în întregime mie.
Fără a descoperii încă factorul ce mi-a provocat saliva minţii întru reamintirea visurilor ce le port înlăuntrul meu, mă simt impulsionată, poate pentru prima oară, să le materializez în cuvinte scrise, simple cuvinte care de acum înainte îşi vor găsi locul în faţa mea şi de care nu voi mai putea şi nu mai vreau să fug. Sunt o visătoare, conştientă că nimic nu este imposibil atâta timp cât doreşti acel ceva cu adevărat, experimentez greşeli, greutăţi şi urâţenii la orice pas, dar indiferent de consecinţele deciziilor mele continuu să privesc lumea prin ochi optimişti. Read the rest of this entry »
Brandul este un aspect întâlnit la orice colţ de stradă. Nu are importanţă că drumul tău are ca destinaţie finală magazinul de la colţ sau cafeneaua cam sărăcăcioasă plasată la două blocuri distanţă de casă, percepţia ta vizuală este invadată de numeroase reclame încă de cum ai păşit în afara scării. Multe dintre acestea pot fi catalogate succese desăvârşite, fiind atât de bine implementate în mintea consumatorului încât nu se mai percepe conştient de ce se consumă Coca Cola sau care este motivul ce stă la baza asocierii automate a mişcării Street cu Converse, iar exemplele pot continua.
Toate aceste branduri ce îşi regăsesc locul în stilul fiecăruia de viaţă au creat o mişcare, au dezvoltat un concept sau au schimbat comportamente. Fără a cădea în perimetrul identicului, acestea au totuşi un lucru în comun – o viziune clară. Read the rest of this entry »
Pe timp de război medicii învaţă mai mult despre traumatologie decât pe timp de pace, în timpul unei epidemii punem altfel problema igienei, pe timp de foamete altfel se găteşte în bucătărie, în timpul unei campanii electorale altfel se face politica, iar în necesitatea cunoaşterii altfel este privită o carte.
Sub ameninţare reacţionăm. În sesiune ni se dezvoltă lecţii de supravieţuire intelectuală. Învăţăm în funcţie de condiţiile de viaţă externă pentru că aceasta ne dictează lista de priorităţi. La multe acţiuni ce sunt realizate stau ca şi bază cărţile: fie că vorbim despre teorii aplicate, despre comportamente mulate la diversele situaţii experimentate, reţete culinare, strategii sau noi descoperiri, toate au un factor comun: cartea. Aşa cum noile idei îşi au sâmburi de teorie moşteniţi din vechi concepte, aşa şi cărţile iau naştere din alte cărţi. Viaţa noastră este o carte deschisă. Read the rest of this entry »
Inspirată de un mai vechi post ce îşi găseşte culcuş pe blogul Deei am decis să trec în banca de rezervă mediul online pentru câteva zile şi a redescoperii frumuseţile ce se ascund încă în offline. Am răsfăţat reţelele sociale, site-urile care zilnic îmi hrănesc obsesiile şi mi-am colorat ziua întreagă cu plimbări de-a lungul internetului, după care le-am urat Rămas Bun entuziasmată fiind pentru acel următor pas ce îmi va cutremura rutina. Totul a fost minunat.
Am revăzut feţe dragi, le-am ascultat poveştile de viaţă (bineînţeles continuate de unde au rămas ultima oară când am interacţionat), am redescoperit gustul plimbărilor pe jos, acel moment dedicat doar ţie şi gândurilor tale. Admiram frumuseţea şi urâţenia oferite de străzile Timişoarei, împărţeam zâmbete cu siluetele necunoscute care treceau pe lângă mine întrebandu-mă ce poveste oare poartă în spate fiecare. Mă pierdeam în cafelele savurate alături de acea persoană dragă ce îmi înfrumuseţează zilele de ceva timp încoace, ne şopteam secrete în discreţia plapumei şi ne hrăneam cu priviri jucăuşe în timp ce mâinile noastre alintau vinilurile ce urmau să ne decoreze atmosfera. Read the rest of this entry »
În navigările mele matinale într-ale internetului m-am împiedicat de un topic destul de interesant. Captivată de titlul atât de simplu, dar atât de vizionar, nu am putut îmbrăţişa ignoranţa şi a merge mai departe, ci a trebuit să îmi satisfac curiozitatea care deja se acidifia în lăuntrul meu. Se tratează despre un discurs ţinut de designerul şi, în acelaşi timp, fashion blogger-ul Jessi Arrington în cadrul binecunoscutului manifest TED despre Second Hand Shopping.
Aşezat sub premisa Buying Nothing New, conceptul abordat de speakerul menţionat mai sus ne poartă prin nişte noi perspective asupra acestui intrigant subiect – cumpărături second hand – argumentandu-ne cum acesta contribuie în mod elicit la desăvârşirea unui stil unic, la economisirea banilor şi cum această opţiune te menţine departe de clasicul efect de turmă, oferindu-ţi şansa de a-ţi creea o semnătură vestimentară proprie. Read the rest of this entry »
De câteva zile îmi interoghez şi supun mintea la torturi inimaginabile întru descoperirea unui răspuns. Un simplu răspuns care se lasă aşteptat de la an la an. Nu ştiu cum se întâmplă, dar de fiecare dată când mă aflu în zăpadă până la genunchi, nasul îngheţat şi obrăjorii îmbujoraţi foştii mei apar în peisaj. Fie că este un simplu sms în căutarea stării de bine, un mesaj privat pe Facebook (noua metodă de contactare rapidă se pare…), o glumă inocentă pe Twitter sau marele pas- telefonul, acestea devin parte din rutina zilelor geroase ce le port.
Mă declar bucuroasă la ideea de a mă revedea cu fostul luând în considerare dorinţa mea de a rămâne în relaţii bune, atât cât se poate evident, după ce capitolul nostru s-a încheiat. Privesc mereu spre contextul expresiei: un sfârşit este un nou început, un început al unei noi pagini cu posibilitatea extinderii spre o frumoasă amiciţie alături de un om care a reprezentat prioritatea zilelor tale, cu care ai împărţit bune şi rele, care s-a aşezat în mrejele confidentului ascultându-ţi cele mai intime secrete. Clipe minunate ce acum îşi găsesc locul în cutiuţa cu amintiri, memoria trupului său ce ţi-a amprentat toate simţurile, dar căreia trebuie să îi spui La Revedere la un moment dat. Read the rest of this entry »
Ca un nebun neobişnuit cu faptul că are două picioare, nu m-am obişnuit niciodată cu această realitate imuabilă. Descopăr întotdeauna cu aceeaşi surprindere că nu e nimeni lângă mine care să mă iubească şi să mă trădeze.
Numărul anilor ar fi trebuit totuşi să preschimbe această anomalie în regulă, dar metamorfoza nu s-a produs. Grefa de realitate nu a prins, corpul şi sufletul meu nu s-au adaptat la condiţia mea. Ca un act recurent de rezistenţă, refuză să accepte viaţa mea sentimentală şi îmi dau de ştire trimiţându-mi mesajul arhaic al durerii. Ceea ce, în străfundul meu, împiedică orice resemnare, dar aş da oricât pentru ca aceste suferinţe să înceteze.
Privesc peste umăr la zilele de studenţie, nişte clipe ce acum par atât de îndepărtate, râvnind la acel timp în care lucrurile se simţeau mai simple, mai clare şi totul căpăta o rectificare ce îşi găsea odihnă în braţele imediatului. Eram o îndrăgostită a comunicării, încă sunt de altfel, ce işi clădea pas cu pas drumul în societate. O societate a adulţilor, un loc pe care îl visam de când mă plimbam prin gloria vârstei de 12 ani. Înarmată cu entuziasm, cu infinite idei şi grame de timiditate la gândul despre ce va urma pe viitor, mi-am aruncat persoana în mrejele absolventului.
Era minunat. Licenţiată, o familie mândră de rezultatele mele, prieteni buni ce îmi mângâiau atât bucuria, cât şi deprimarea, un minunat cadou plasat în afara ţării şi consecinţa acestuia: reluarea vieţii de la zero pe un pământ străin. Nu puteam cere mai mult, nu doream mai mult, era suficient. Simţurile îmi erau în extaz, totul părea frumos, parcă prea frumos ca să fie adevărat. Iar îndoiala nu m-a dezamăgit. Filele mele de poveste au devenit proprii mei inamici. O luptă cu mine însămi finalizată cu reîntoarcerea la cei dragi. În apărarea demnităţii personale şi alegerea pacifismului am hotărât să îmi rescriu povestea. Read the rest of this entry »
Am deschis ochii şi atenţia mi-a fost furată instant de filmele ce se perindau subtil prin faţa mea. Dorinţe râvnite de persoana mea transpuse în cadre minunate. Se simţea ca şi cum m-aş afla la cinematograf savurând o peliculă, doar că de data aceasta imaginarul vizual era dedicat în întregime mie.
